Lacasuri de cult

BISERICILE ORAȘULUI

    La Comarnic, biserica are încă un rol bine definit în viața locuitorilor, comunitatea se mândrește cu o viață spirituală prezentă  în cele patru lăcașuri de cult din cartierele orașului. Edificii de cult au fost ridicate, cu sprijinul lui Dumnezeu și al oamenilor, în cartierele Vatra Sat, Poiana, Ghioșești și Posada.

Biserica ”Sf. Nicolae”

    Biserica ”Sf. Nicolae”, din cartierul comărnicean Vatra Sat stă astăzi pe locul unde în trecut se ridicau două lăcașe de cult ce au fost demolate.

    Prima biserică, cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, s-a aflat mai sus de cea actuală, pe şoseaua ce duce spre Secăria, astăzi pe acel loc aflându-se o cruce din piatră cu inscripţia: „Aici a fost altarul întâiei biserici din Comarnic. S-a ridicat această cruce pe locul Sfintei Mese de către familia Manea P. Ţoţan, Gheorghe G. Moncică şi preotul Ioan. 10 Mai 1895”.

    A doua biserică, cu hramul „Sfântul Mucenic Gheorghe”, a fost zidită pe locul unde se află actuala biserică, ctitoria Doamnei Zoe, soţia domnitorului Gheorghe Bibescu, ridicată în anul 1815. Ştiind că prima biserică a dăinuit peste 70 de ani, reiese că ea a fost construită în jurul anului 1740. A doua biserică a durat până în preajma anului 1900 când preotul Ioan Voiculescu împreună cu credincioşii au hotărât să construiască o altă biserică pe acelaşi loc, după care urma să se dărâme biserica ctitorită de familia Bibescu. Prinţul George Valentin Bibescu s-a opus dărâmării bisericii ctitorită de părinţii săi, propunând să doneze un alt teren pentru noua biserică. Preotul împreună cu credincioşii au refuzat această propunere şi au început construcţia noii biserici în jurul celei vechi, ajungând până la acoperiş. Prinţul George Valentin Bibescu nu a dat voie demolării vechii biserici şi astfel lucrările au fost oprite timp de 5 ani. În jurul anului 1907 prinţul Bibescu a acceptat în final dărâmarea vechii biserici şi astfel au fost continuate lucrările. Însuşi prinţul a plătit cheltuielile picturii şi mobilierul sculptat.
În 1912, familia Bibescu a donat bisericii următoarele odoare: Sfântul Potir, Sfântul Disc, Sfântul Chivot în forma bisericii şi două sfeşnice cu câte trei braţe pentru Sfânta Masă, toate din argint.

Biserica ”Sf. Gheorghe” din Poiana

    Biserica “Sfântul Gheorghe” din Comarnic, Protoieria Câmpina, este una dintre cele mai cunoscute şi mai frumoase biserici ale acestui oraş de munte situat pe Valea Prahovei.  Sub îndrumarea preotului Dr. Dimitrie Bădiceanu, în luna aprilie 1937 s-a înfiinţat un comitet pentru construcţia unei biserici cu hramul “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, în satul Poiana, pentru credincioşii din satele Poiana şi Podul-Lung, comuna Comarnic, pe un teren donat de prinţul Gheorghe Bibescu.  Iniţial, s-a intenţionat construcţia unei biserici din zid acoperită cu tablă, dar s-a renunţat la acest proiect şi s-a acceptat construirea unei biserici din lemn, acoperită cu şindrilă, după un proiect semnat de arhitectul Ion Boceanu din Câmpina. Parohia s-a înfiinţat la 1 iunie 1943 prin dezlipire de parohia Comarnic, serviciile religioase oficiindu-se într-o capelă amenajată în şcoala din sat, paroh fiind preotul Gheorghe Turcu.

    Punerea pietrei fundamentale a avut loc în luna septembrie 1944 şi, într-un timp record, biserica a fost terminată la roşu şi tencuită în interior. Astfel, la 30 decembrie 1945 biserica a fost sfinţită şi dată în folosinţă cultului, ctitori fiind toţi credincioşii parohiei. Biserica a fost construită pe temelie din piatră de munte zidită în apareiaj, având zidurile din cărămidă iar întregul acoperiş, împreună cu cele două turle, fiind executate din lemn. Stilul bisericii este cel de biserică de munte, asemănător celui maramureşean, dar şi cu influenţe din stilul gotic şi roman.

    La 1 octombrie 1968 a fost numit preot, tânărul licenţiat în teologie, Dumitru Costică, care, ajutat de vrednicii credincioşi, a început lucrările de refacere în totalitate a instalaţiei electrice (1969), a acoperişului (1973), încălzirea cu centrală proprie, mobilier din stejar artistic sculptat, construcţia clopotniţei cu cancelarie (1975-1976), construcţia capelei în cimitir cu hramul “Învierea lui Lazăr”, împodobită cu pictură murală şi mobilier nou; procurarea unui clopot în greutate de 750 de kg. Biserica are toate obiectele de cult noi, inclusiv odăjdii, cu acoperăminte şi cărţi de cult. Ca o încununare a tuturor lucrărilor, în anii 2004-2005 s-au executat lucrări de restaurare a picturilor murale de către pictorul Elena Vasilescu.

    Părintele protopop onorific Dumitru Costică este urmat în misiunea sa de părintele Florin Mosgoreanu, crescut de mic în această parohie, ca ucenic al altarului și care a preluat rolul de preot paroh al Bisericii.

SCHITUL LESPEZI – Biserica ”Sf. Treime”, Posada

    Piatra de temelie a bisericii Sf. Treime a fost pusă cândva între anii 1661-1674, de către spătarul Drăghici, care, însă, moare în timpul unei călătorii spre Constantinopol. Ca urmare, lucrările de zidire sunt preluate de fiul său, Pârvu, care le continuă şi le termină între anii 1674-1683, în vremea domnitorului Serban Cantacuzino, unchiul său.  Biserica din Schitul Lespezi a fost zugrăvită în frescă între anii 1687-1693, în vremea Sfântului voievod Constantin Brâncoveanu, de către renumitul zugrav Pârvu Mutu. Se crede că aceasta este prima lucrare în frescă a lui Pârvu Mutu. Schitul Lespezi a găzduit o obşte monahală de călugări până în anul 1863, când a avut loc secularizarea averilor mănăstireşti, iar biserica acestuia a fost transformată în biserică parohială.  Biserica închinată Sfintei Treimi a fost resfinţită în anul 1906, de către mitropolitul Iosif Gheorghian, în vremea regelui Carol I, care a acordat o deosebită atenţie bisericuţei, contribuind la restaurarea ei.

    Biserica este construită din caramidă, în formă de cruce, şi îmbină stilurile bizantin şi sârbesc. Clopotniţa a fost construită în anul 1800, din lemn de fag. Casa parohială, aflată în partea sudică a curţii schitului, a fost construită în anul 1906, cu ocazia resfinţirii bisericii. Uşa de intrare în biserică este încadrată într-un brâu de piatră, iar deasupra ei se află o firidă ce înfăţişează icoana hramului: Sfânta Treime.

    Naosul este despărţit de pronaos printr-un zid cu uşă de trecere. În interior pot fi observate arcade laterale şi arcuri pe console. Ferestrele sunt înguste, iar pictura este densă. La baza turlei, în zidul de caramidă, sunt aşezate oale de pământ, pentru o acustică mai bună. Actuala catapeteasmă datează din anul 1911 şi este a treia pe care biserica a avut-o.

     În muzeul Mănăstirii Sinaia se păstrează o icoană cu Sfânta Treime (icoana hramului), datând din perioada de început a Schitului Lespezi. Clopotul vechi, din anul 1744, se păstrează până astăzi la Schitul Lespezi.

Biserica ”Nașterea Maicii Domnului” – Ghioșești

    În anul 2000, pe o parcelă de teren din Ghioșești, Fericitul întru pomenire patriarh Teoctist a aprobat începerea lucrărilor de construcţie a unei biserici care să deservească acest cartier al oraşului Comarnic. În luna septembrie a aceluiaşi an, Preasfinţitul Teodosie Snagoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a sfinţit locul pentru viitoarea biserică parohială. Lucrările de construcţie au început în toamna anului 2000 şi au fost susţinute financiar, în special, de un grup de bucureşteni, ctitori ai acestei biserici, alături de toţi credincioşii parohiei care au contribuit cu cele necesare sau muncă voluntară. Construcţia bisericii s-a finalizat în toamna anului 2001 la data de 8 septembrie, când Preasfinţitul Sebastian Ilfoveanul, înconjurat de un numeros sobor de preoţi în frunte cu Preacucernicul Protoiereu Costică Dumitru, a târnosit biserica.

    Îndată după sfinţire au început lucrările de pictură în tehnica fresco, de către pictorul Nicolae George Sorin. La data de 12 decembrie 2002, pictura bisericii a fost sfinţită. Parohia s-a format prin desprinderea a 547 de familii de la Parohia Sfântul Nicolae – Vatra Sat. Din anul 2003, prin alocarea de către Consiliul Local a unei parcele de aproape 4000 m2, parohia Ghioşeşti are şi cimitir. Preot Paroh din 2000 până în prezent este părintele Ilie Caloianu.